Cafeaua de dimineata

Sursă foto: http://www.wikihow.com

Ieri am găsit pe blogul Bucătar maniac o postare despre cum să fierbi ouăle. Am râs la început, apoi am citit și am găsit informații interesante. Așa că m-am gândit să postez și eu despre cum face lumea cafea. Și despre cafeaua care-mi place mie, cafeaua la nisip sau turcească.

Așadar cum facem cafeaua noastră cea de toate zilele. Există mai multe metode, fiecare având diverse preferințe.


Cafeaua fiartă: în ibricul cu apă se adaugă zahărul și cafeaua, câte o linguriță plină-vârf pentru fiecare ceașcă, plus încă o linguriță la fiecare 4 cești de cafea, și se pune ibricul pe foc, la fiert. Când începe să se umfle cafeaua și să se formeze caimacul, unii iau ibricul de pe foc, alții îl dau deoparte și îl pun iar la fiert de două-trei ori. După care iarăși există niște diferențe:
- o primă categorie de cafegii, iau cu lingurița câte puțin caimac și toarnă în cești, apoi toarnă cafeaua în ele.
- alții lasă cafeaua în ibric să se decanteze zațul;
- sau toarnă imediat cafeaua în cești printr-o strecurătoare mică, pentru a separa zațul mai ușor,
- iar a patra categorie (printre care mă număr și eu), picură câțiva stropi de apă rece în cafeaua fierbinte din ibric, pentru că în acest fel zațul se duce singur la fundul vasului.

Dacă mai știți metode, postați-le în comentarii.

Cafeaua opărită. Personal nu-mi place, mi se pare că astfel pregătită, cafeaua nu are prea mult gust. Dar multă lume am văzut că folosește metoda. Se fierbe apa cu zahărul și când clocotește bine, se toarnă peste cafeaua care se găsește deja în ceașcă sau într-o cană. Rămâne mult zaț la suprafață, ar trebui pusă o farfurioară, exact ca la ceai, pentru ca să se decanteze.

Cafeaua turcească. Este preferata mea, atât ca gust cât și ca tărie. Necesită o tavă cu nisip, ibric din cupru și cafea de foarte bună calitate. Ar trebui făcută pe jar sau pe foc de plită cu lemne, dar treacă de la mine ;) merge și pe aragaz. Mai întâi se lasă tava cu nisip să se încingă bine. Apoi se pune ibricul cu apă și zahăr pe nisipul încins și se agită din când în când, iar după ce se înfierbântă se adaugă cafeaua. Este gata când se ridică deasupra caimacul. Dacă ibricul este mai mare, se poate refolosi zațul și la următoarea tură. Este singurul mod de a pregăti cafeaua la care zațul poate fi refolosit, fără să se altereze gustul cafelei.

Mi s-a făcut dor de-o cafea la nisip, dar nu am nici nisip și nici ibric de cupru. Să merg la turci ca să-mi potolesc pofta, sau la bazarul din Neptun (oare o mai exista acel bazar?) unde niște turcoaice făceau cafea la nisip pe vremea adolescenței mele.

Vă pup!