Mazurca

Mazurca este o prăjitură pe care nu am văzut-o la multă lume și care văd că nici pe net nu prea există.
Am găsit-o pe un alt blog, însă este cu totul altceva decât ce am eu în carnețelul meu. Cel puțin ca și preparare.

Deci:  8 ouă, un pachet de unt, o cană de nuci măcinate (cană de 200-250 ml), 500 g zahăr (pudră, dacă se poate - eu am o râşniţă de cafea în care dau numai zahăr tos preţ de câteva zeci de secunde, ca să fac zahăr pudră când am nevoie), praf de copt, zeamă de lămâie, zahăr vanilat, arome (esență de rom sau de migdale, ce preferați),  apă+ciocolată pentru glazură (opțional), făină cât cuprinde (cca 6-8 linguri pline vârf).


Se freacă untul spumă cu 250 g zahăr până se topește zahărul. După aceea se adaugă nuca, praful de copt stins cu zeama de lămâie, făina (cam 6-8 linguri pline - dacă este mai puțină făină, aluatul iese pufos, dacă e mai multă, aluatul iese mai dens) și la urmă albușurile bătute spumă tare, încorporate ușor, de sus în jos.Rezultă o compoziție afânată care atunci când este pusă în tavă trebuie întinsă cu dosul lingurii, pentru că nu curge singură.

Se unge o tavă cu ulei și se tapetează cu făină sau se pune hârtie de copt, apoi se toarnă compoziția și se lasă la cuptorul preîncălzit, la foc potrivit 40 de minute.

Intre timp gălbenușurile se freacă cu restul de 250 g zahăr până se face o cremă, care se pune peste foaia coaptă din tavă și se mai lasă la cuptor încă 10-15 minute. După ce se scoate, se lasă sa se răcorească în tavă și se rade ciocolată pe deasupra sau se face o glazură din cacao și apă.