Maioneza care-nu-se-taie

Acum 2-3 zile am avut in plan sa fac o salata de boeuf. Si, cum era normal, m-am apucat de o maioneza cu un galbenus crud, asa cum o facem noi acasa. Dar cum uitasem sa cumpar o lamaie, am pus niste sana, ca tot acrisoara este, si maioneaza mea s-a taiat instant.

M-am enervat, da' rau de tot (:DD) si cum domnul D. avea sa vina in maxim o ora sa deguste salata, stateam pe scaun neputincioasa si nu stiam ce sa fac, cand mi-am amintit ca am citit undeva intr-una din cartile mele de bucate ca o maioneza se poate drege, printre altele, cu putin piure de cartofi.

Nu am pus chiar piure, ci o bucatica de cartof bine fiert, cam cat o nuca mare, pe care am zdrobit-o cu furculita bine de tot, apoi am adaugat cate o lingurita din maioneza taiata - nici nu erau mai mult de 5-6 lingurite.

Apoi am turnat eu si ulei, fara sa-l pun subtire-fir, am turnat eu si sana cat m-a lasat inima, si maioneza mea nu s-a mai taiat in veci!
Singurul lucru care l-am respectat a fost sa mestec in aceeasi directie mereu.

Am observat ca maioneza cu cartof fiert era mult mai bine legata si mult mai cremoasa decat cea normala, si cred eu ca nici nu o sa mai fac altfel de maioneza vreodata, atat de multumita am fost de rezultat.

Gustul de cartof nu s-a simtit deloc, iar salata mea a fost un succes culinar!

Stati pe-aproape, zilele astea postez o reteta de tort-cuib si una cu un desert italian specific, pe care deocamdata nu-l dezvalui :)