Saratele

Mai zilele trecute niște prieteni au dorit să le fac ceva bun. I-am întrebat ce, și mi-au spus că sărățele. Numai făcusem niciodată, dar am tăcut mâlc și am executat, cu oarece teamă, așa cum e când faci prima oară o mâncare. Gustasem și sărățele de casă de diverse feluri, și de magazin, și singurele care-mi plăceau mult-mult, erau acelea cu cașcaval și chimen.

Am 3 rețete de aluat de sărățele în caietul meu așa că am ales-o pe prima.

Am folosit: 250 g smântână grasă, un pachet și jumătate de unt, o linguriță de sare, un pliculeț de drojdie uscată (12 g), cca 700 g făină, telemea și cașcaval, date prin răzătoarea mică, în proporții egale (eu am pus cam 100 g din fiecare), chimen, un ou la aluat, un ou pt uns, o linguriță de zahăr, 5 linguri de lapte cald.

Mai întâi am pus în laptele cald drojdia, zahărul și o lingură plină cu făină, am amestecat și am lăsat 10 minute să crească maiaua.
Din maia, unt la temperatura camerei, smântână, sare, ou și făină am făcut un aluat bun de întins, nu prea tare. L-am lăsat să crească la cald o jumătate de oră. După aceea am luat câte un boț de aluat și am făcut foaie pe o planșetă presărată cu făină. Grosimea foii ar trebui să fie cât un creion. Apoi am pus foaia în tavă neunsă (nu este nevoie, pt că aluatul are destulă grăsime) și am decupat sărățelele, am uns cu ou bătut, apoi am presărat cașcaval și telemea rase și chimen.

Prima foaie am decupat-o pe planșetă, însă este greu de pus fâșiile, una câte una, în tavă, așa că ulterior am aplicat metoda explicată mai sus.

Am dat tava la cuptorul încins cca 20 de minute la foc potrivit, până când sărățelele au fost ușor rumenite. Din cantitățile enunțate mi-au ieșit 5 foi de sărățele, să se sature toată lumea (dar să mai fi fost, și tot mai mergeau :)) )

Le-am lăsat să se răcorească pe o farfurie, apoi le-am separat cu lama unui cuțit (se poate și cu mâna, dar se rup neuniform) și le-am dat la servit. S-au topit în câteva zeci de minute și nu a mai rămas nici o firimitură pe a doua zi. Poftă bună!

Și rețeta, care este scrisă de taică-meu; conține alte gramaje la cașcaval și la telemea, și el a spus că brânza trebuie pusă în aluat. Nu am găsit pe internet așa ceva, și nu l-am ascultat, pentru că bătrânul face parte din generația aia care nu dă niciodată o rețetă exactă, ci o scrie intenționat greșit. Bine că vremurile s-au schimbat. Dar cine dorește să încerce rețeta cu brânza inclusă în aluat, poate să încerce, eu nu cred că ar ieși un aluat bun de întins.