Un tort absent si doua termometre

Azi n-o să postez o rețetă, nici din cele vechi și nici din cele noi, ci o să vă spun o poveste. Ei, nu chiar poveste, știți voi ce vreau să zic. Adevărat vă spun că mi-e dor să fac un tort. Mie, pentru că mie ar trebui să mi-l fac pe mâine (prietenii știu de ce :) ). Dar uite așa s-a întâmplat că după ce am pendulat cu microbuzul neîncălzit prin nămeți, de la casa-de-acasă la aceea de serviciu, în zilele de weekend prelungit, și după ce am zgribulit bine în stație, nu știu foarte precis din care motiv, acum din oră în oră îmi pun unul din cele două termometre pe care le am. Da, le folosesc alternativ pe amândouă și fac o medie a temperaturii pe parcursul zilei. Parcă aș spera din clipă în clipă că-mi trece febra, ba chiar și răceala asta, sau m-oi fi molipsit și de vreun virus al făcutului de grafice.


Of, și ce dor îmi era de o felie de tort așa cum îmi place mie să fac! Însă acum doar visez la asta, că de fapt, beau ceaiuri fierbinți (chiar?, nu s-a gândit nimeni să posteze pe blogul său o rețetă de ceai? .. fac și eu haz de necaz) și stau înfofolită sub pături. În cameră e cald, dar eu am frisoane. Când nu mi-e foarte somn citesc o carte pe un e-book reader, pentru că din viteză mi-am uitat încărcătorul de la laptop acasă iar cel al vecinilor mei de alături nu se potrivește, că ei sunt moldoveni și au altfel de ștekăre, nu merg băgate în prizele pe care le am în casă. Uite așa o să-mi cumpăr un incarcator de laptop universal, poate chiar două, să las unul acasă și pe celălalt să-l am cu mine, să nu mai simt eu lipsa internetului așa ca acum. Aaa, nu, încă nu sunt dependentă de internet, mai am puțin până acolo. Nu-i așa? :))