O istorie a ciocolatei, 2

Boabele de cacao au fost aduse în Europa de către Cristofor Columb, de la azteci, și la început erau folosite drept marfă de schimb cu alte popoare din America de Sud și Centrală. Rapid, metoda de fabricare a ciocolatei s-a răspândit pe bătrânul continent așa că în numai doi ani de la descoperirea Americii, bogații Europei ca și cei care făceau sacrificii importante pentru stat (Spania) se puteau bucura de gustul pulberii de cacao, pe atunci amar.

Sunt puține dovezi în legătură cu relația dintre ciocolată și sacrificiile de sânge. Un pasaj dintr-o carte scrisă de un călugăr franciscan pasionat de etnografie, Bernardino de Sahagun, povestește că aztecii dădeau o băutură făcută din cacao și apă amestecată cu picături de sânge victimelor ritualurilor de sacrificiu în timpul ultimului dans, și mai spune că există o legătură între boaba de cacao, în formă de inimă, și inima omenească (notă personală: aluzie la sacrificiile umane practicate de azteci în care celui sacrificat i se smulgea inima din piept, pe viu, astfel fiind adusă o ofrandă zeului Soare.) Unul dintre ingredientele tradiționale ale băuturii din ciocolată, annatto, era de asemenea de culoare roșie.

După cucerirea Americii de către conchistadorii spanioli ciocolata își face drum de la produsul de lux de pe mesele aztecilor în mâinile europenilor și ale arabilor. Primele izvoare scrise despre consumul ciocolatei în Europa sunt cele în care istoricul italian Girolamo Benzoni, care a călătorit în Nicaragua unde a văzut ciocolată pentru prima oară, pe la mijlocul sec. al XVI-lea, spunea că "a crezut că este o băutură mai mult pentru porci decât pentru oameni. Am stat mai bine de un an acolo și nu mi-am dorit niciodată să o gust". Patru ani după Benzoni, naturalistul Jose de Acosta spunea că ciocolata stârnește dezgust acelora care nu sunt obișnuiți cu ea, pentru că face spumă, dar că spaniolii, mai ales femeile, au devenit dependente de ea. Ciocolata i-ar fi dezgustat pe europenii adevărați, dar femeile și cei lipsiți de cultură au făcut o pasiune pentru această băutură revoltătoare. Citind aceste cuvinte, am putea spune că avem primele dovezi ale unor ciocoholici, dar observăm și teama europenilor de a-și pierde identitatea culturală care le adusese atâta putere.
Ciocolata era adesea asociată cu femeia, nu doar pentru că femeile o preparau, ci și pentru că această imagine, a femeii exotice din Lumea Nouă preparând o licoare parfumată, era aceea care genera dependență printre bărbați. Pentru a guverna America de Sud spaniolii trebuiau să se integreze și aceasta însemna inclusiv dezvoltarea unei plăceri de a consuma ciocolată.

sursa foto

Consumul ciocolatei sub formă de băutură s-a răspândit rapid în America Centrală în secolele care au urmat cuceririi spaniole, și către sfârșitul sec. al XVII-lea ciocolata ajunsese atât de populară încât sensurile culturale ale boabelor de cacao s-au multiplicat, prin aceea că se credea că ciocolata stătea chiar la baza unor otrăvuri și că era folosită în vrăjitorie, ceea ce arăta cât de puternică era asocierea dintre femeie și ciocolată. Se spune că dacă o soție era tratată dis-de-dimineață, cu ciocolată caldă adusă la pat de către soțul ei, aceasta îi făcuse farmece și el era un laș că se complăcea în a fi sclavul ei. Așadar ciocolata era asociată cu femeia rea, femeia leneșă, femeia vrăjitoare.

- va urma -

sursă text: Chocolate - a global history, by Sarah Moss and Alexander Badenoch
sursă foto: http://www.publicdomainpictures.net/ și un mesaj forward primit pe email