Taclale cu prajiturele de casa si un pulover bej

Se uita prin magazin la raionul de pulovere dama după unul mai lung, asa, ca să-i acopere șezutul. Am întrebat-o de ce caută mereu pulovere lungi - remarcasem asta la ea - și mi-a zis că o știa de la o croitoreasă de lux care lucrează la Agnes, că un blazer ori taior, o bluză sau un pulover se așază cel mai bine și avantajează cel mai mult atunci când lungimea lui este exact până când acoperă fesele. Depinde și de modă, și de forma corpului și de situația în care vrei să-l îmbraci. Cum puloverele scurte nu i se potriveau, uneori își căuta haine și la raionul pentru bărbați, că de multe ori găsea modele care păreau făcute pentru ambele sexe. Îi plăcea să poarte tot felul de pulovere, mai ales când era frig afară. Nu știu cum, avea un fel de eleganță în ea că niciodată nu aveam impresia că e îmbrăcată diferit de ținutele office din zilele când primeam delegații de străini la firma noastră.

Acum voia unul de culoare închisă ori cel mult cu două culori opuse și nu foarte vii, neapărat cu nasturi în față, gen cardigan. Un pulover pe care să-l poarte în loc de blazer, lejer, fluid, moale la atingere. Mă gândeam să-i spun să-l poarte cu o fustă neagră sau cu un pantalon clasic, o bluză stil chemise și musai cu o cravată bărbătească, lăsată lejer, prinsă cu un ac auriu de cămașă. Totul asortat cu o pereche de pantofi de tip oxford cu tocul jos. N-am rezistat și am făcut pe fashionista cu ea și spre plăcuta mea surprindere, aveam să constat câteva zile mai târziu că-mi ascultase sfatul.

În sfârșit găsise puloverul dorit, era alb cu bej deschis, în imprimeul numit pied de coque. Avea cu ce să-l asorteze, mi-a zis, cu o pereche de pantaloni în exact aceeași nuanță de cafeniu deschis. Acum nu-i mai rămânea decât să caute niște accesorii potrivite, treabă de migală, nu glumă, iar eu aveam programare la cosmetică, nu am mai putut s-o însoțesc prin oraș.

Puloverul acela a fost piesa de rezistență a outfit-ului când a apărut la birou de ziua ei. Îi venea perfect totul, era ca o păpușă de frumoasă. A scos dintr-o sacoșă un pachet cu prăjiturele făcute de ea și ne-a servit. Eu zâmbeam și mă bucuram, de parcă frumusețea ei ar fi fost creația mea. În ziua aceea șeful ne-a dat liber mai devreme, și am rămas la taclale toate patru, în birou, până a venit tanti Stela să măture și ne-a trimis acasă. Ne-am simțit atât de bine în după amiaza aceea că de multe ori de atunci mă gândesc cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți!