Parjoale moldovenesti

Rețetă clasică de pârjoale moldovenești. Iată cum se fac pârjoalele moldovenești, adică chiftelele. Da, chiftele, nu piftele, pentru că denumirea vine din limba turcă, kofte, deci chiftele, sau, pârjoale.

Pârjoalele moldovenești sunt adeseori făcute la noi în casă pentru simplul motiv - nu mă laud, dar așa este :P - că îmi place să le fac și îmi ies moi și gustoase. Maică-mea e în stare să mănânce toată ziua la ele și tot nu se satură. Cum de-mi ies moi? Pentru că există un mic secret, de fapt, dacă mă gândesc bine, pârjoalele, ca să iasă moi, au mai multe secrete.

Așadar folosesc: 500 g carne tocată amestec, 2-3 cepe, usturoi după gust, un morcov mic, o felie groasă de pâine muiată în lapte sau apă, verdeață tocată (de regulă numai pătrunjel verde), 2-3 ouă, sare, piper, ulei, faină de grâu.

Carnea tocată este de obicei din porc (ceva mai grasă) și pasăre, curcan chiar, în proporții egale, sau ceva mai multă carne de porc. Ceapa o tai mărunt și o înăbușesc cu sare la foc mic. Când o amestec cu carnea, pun și uleiul din tigaie. Usturoiul în trec prin sita specială, apoi îl toc cu lama cuțitului, să fie cât mai mărunt posibil. Morcovul îl dau prin răzătoarea mică și pun în compoziție cca un căuș de palmă (adică nu mult, să zicem 2 linguri pline de răzătură de morcov). Adaosul acesta dă o dulceață specială pârjoalelor. În total acum ar trebui să aveți cel puțin dublul cantității de carne, adică să fie 1 kg - 1,200 kg de compoziție de pârjoale.

Apoi amestec toate ingredientele cu mâna (după ce ceapa ușor călită se mai răcește, pt că altfel se coagulează ouăle). Acum vine formarea pârjoalelor. În funcție de timp și de chef, le fac mai mici sau mai mari, mai alungite sau mai rotunde, astfel: torn niște făină - vreo două mâini zdravene - pe un fund din lemn, apoi iau cu o lingură din compoziția de pârjoale și las găluștile de tocătură pe făină. După ce porționez astfel cam 10 pârjoale, pun ulei într-o tigaie ceramică sau teflonată și dau focul la mediu spre tare să se încingă. După aceea pregătesc un castron cu un capac mare peste el. O să vedeți imediat pentru ce e necesar capacul. Apoi îmi ud palmele cu apă și tăvălesc ușor pârjoalele prin făină după care le iau în mâini și le dau forma dorită, presându-le foarte ușor. Însă oricum le-aș face, ele nu depășesc grosimea unui deget, pentru că dacă sunt prea groase, ori ies crude la mijloc, ori arse la suprafață.

După aceea pun pârjoalele una câte una în uleiul încins și reduc puțin focul la mediu spre mic. Până se pârjolesc ele pe o parte, mai pregătesc altele și le las pe fundul din lemn în așteptare. Când primele pârjoale sunt prăjite pe o parte - adică se iau ușor de pe fundul tigăii și au o culoare auriu-închis, le întorc pe partea cealaltă cu o furculiță sau o spatulă din lemn. Pe a doua jumătate pârjoalele se prăjesc mai repede decât pe prima, așa că acum stau lângă ele și le scot pe măsură ce s-au prăjit. Imediat le pun în castronul pregătit deja și acopăr cu capacul! La ce ajută? La a mânca pârjoale moldovenești moi. În acest fel, după ce sunt gata, pârjoalele (și orice altceva din carne care necesită prăjire sau frigere, gen șnițel, friptură la grătar, etc) nu pierd de tot apa din ele uscându-se, ci rămân moi.

Întotdeauna mănânc o pârjoală caldă, până să le termin de preparat pe toate. După aceea se pot asezona după cum aveți poftă! În poze sunt câteva pârjoluțe mai fine, ca pentru musafiri, cu salată de vinete.

Poftă bună!