Clatite americane - pancakes

Acum vreo doi-trei ani, într-unul din concediile mele europene care acoperea o mare parte din Franța, în fiecare dimineață, deși eram în circuit, din oraș în oraș și din hotel în hotel, aveam la micul dejun și opțiunea de a savura clătite americane. Mai văzusem și altă dată, dar nu știu ce mă reținuse să le gust. Însă în acel concediu francez mi-au plăcut atât de mult acele clătite încât asta era primul fel de mâncare pe care mi-l puneam în farfurie dimineața. La hotel erau făcute cu un aparat special de făcut pancakes, dar eu nu am acasă așa ceva, deci le-am făcut clasic, la tigaie.

Totuși, cu toate că nu sunt deloc greu de făcut aceste clătite americane, n-am îndrăznit să le pregătesc, până într-o zi. Credeam că e cine știe ce mare secret să le faci, și am umblat pe internet pe ceva pagini ca să văd o rețetă cu care să fiu de acord. Până la urmă le-am făcut așa:

- 2 ouă mari, 150 g făină, lapte cca 150 ml, un praf de sare, o linguriță de bicarbonat amestecat cu praf de copt, în părți egale, dulceață de căpșuni, ulei. 

Am separat albușurile de gălbenușuri și le-am mixat spumă tare. Gălbenușurile le-am mixat cu puțin lapte, cam 50 ml, și apoi cu făina și sarea, iar la urmă am mai adăugat încă 50 ml lapte, bicarbonatul și praful de copt. După care am amestecat aluatul cu albușurile spumă, iar la urmă am mai subțiat compoziția cu lapte cât să iasă ca o smântână mai subțire, dar ceva mai groasă ca la clătitele normale.

Deci, practic, am făcut un aluat clasic de clătite, la care am bătut spumă albușurile și am adăugat un plus de afânători. Am lăsat aluatul să se odihnească puțin, cam un sfert de oră, apoi am pregătit o tigaie mică pe care am pus-o la foc potrivit cu puțin ulei în ea. Am făcut clătitele una câte una, turnând cu polonicul pe mijlocul tigăii până am obținut o clătită cam de 10-12 cm diametru. Nu puneam ulei în tigaie la fiecare clătită, ci cam la 3-4. Când erau gata pe ambele părți, le puneam într-o farfurie adâncă acoperite cu un capac (ca să nu se usuce). În tigaie, din cauza amestecului de praf de copt și bicarbonat, aluatul face bășici. Clătitele americane ies grosuțe și foarte moi.

La urmă le-am mâncat ca pe niște tartine, cu dulceață pe deasupra, pe fiecare dintre ele. Am dat și la vecini că ieșiseră pe la geamuri să mă întrebe ce coc acolo de miroase așa de bine :) și până la urmă, micul dejun de a doua zi (eu de aia mi făcusem, ca să am pe a doua zi dimineața) a constat din altceva, că clătitele americane au dispărut din farfurie la nici jumătate de oră după ce le-am pregătit.

Poftă bună!