Mini tarte cu crema la aragaz Beko

Recent a fost ziua mamei mele și mai mare mi-a fost jena că m-am făcut de râs. V-am spus astă-vară că aveam aragazul cam vechi și că nu mai cocea la fel ca altă dată. Pâinea am copt-o două ore și abia a ieșit, destul de albă și oarecum umedă la mijloc de erai cât pe ce să zici că este crudă, iar friptura de pui am fost nevoită s-o țin cam 3 ore la foc chipurile maxim (numai cuptorul nu ardea ca lumea, flacăra era abia cât cea mijlocie de la ochiurile de deasupra) și tot aveai impresia că mănânci pulpe fierte, nu prăjite în tavă. Așa că mi-am zis că dacă tot a venit iarna (pe la noi, nu știu pe la alții :) ) și flacăra se micșorează din cauza consumului mărit de gaz per ansamblu, hai că de black friday merit și eu un aragaz nou.

Nu mi-am luat unul neapărat cu reducere, dar mi-am luat ce mi-am dorit. Un aragaz Beko. Este alb, așa cum am vrut eu, are 4 ochiuri, capac de sticlă și sistem de siguranță a flăcării. Cuptorul este prevăzut și cu grill și cu rotisor și are dispozitiv de reglare a presiunii gazului. Are panou de protecție a butoanelor și, ceea ce mă bucură foarte tare, are un sertar pentru vase foarte încăpător, care m-a scăpat de aglomerarea de vase din dulapul de bucătărie. Acelea pe care le folosesc frecvent, le pun în sertarul aragazului. Și încă ceva: piciorușele aragazului meu Beko sunt ajustabile, iar eu le-am lăsat lungi, pentru că nu-mi plac aragazele fără piciorușe sub care se adună mizeria și nu ai cum să cureți decât dacă ai avut prezența de spirit înainte de a-l monta să-i pui un grătar din lemn, înalt, sub el. Așa că acum pot face curat sub aragaz fără nici o problemă, iar cu timpul gălbeneala datorată căldurii de la vechiul aragaz sper să se ducă de pe pardoseala de marmură albă.

Iar prima dată am vrut să încerc cuptorul, așa că am prestat o rețetă de mini-tarte pe care le-am umplut cu două feluri de cremă, așa.

Tartele: 250 g unt, 300 g făină (sau 10-12 linguri pline), 75 g zahăr (3 linguri pline), 2 gălbenușuri, vanilie, o linguriță de cacao, sare, forme unse cu ulei. Untul se mixează spumă cu zahărul. După aceea se amestecă cu gălbenușurile, sarea și vanilia. La urmă se adaugă făina câte puțin. Trebuie să rezulte un aluat relativ moale, maleabil care se poate pune cu ușurință pe pereții formelor cu degetele. Se împarte în două și una din jumătăți se frământă bine cu lingurița de cacao. Se ung foarte bine formele cu ulei. Dacă nu este ulei destul, aluatul se prinde de formă și se strică aspectul mini-tartei.

Am pus tăvițele cu aluat într-o tavă mare, una lângă alta și am așezat tava mare la mijlocul cuptorului meu Beko, la foc mediu. Am lăsat la cuptor 40 de minute și le-am scos. Au ieșit uniforme și bine coapte, aurii. Aproape imediat după aceea le-am scos din forme. Ies foarte ușor prin răsturnare, dar trebuie să aveți grijă, că este un aluat fraged și se rupe ușor.

După ce s-au răcit le-am umplut cu două feluri de cremă de ciocolată, albă și normală. Crema se prepară astfel: 100+100 g de unt, 1+1 linguri pline de finetti (o lingură de finetti maro, una de finetti alb), esență de rom, 75 g de ciocolată amăruie, 75 g ciocolată albă. Cremele se fac în două ibrice separate. Se topește untul la foc mic cu bucățele de ciocolată și se amestecă până se omogenizează totul. Se ia de pe foc, se adaugă crema finetti corespunzătoare, se omogenizează bine, apoi se adaugă romul. Se mai amestecă puțin și se dă la rece să se întărească.

Cu această cremă se umplu mini-tartele, iar pe deasupra se glasează cu glazură de ciocolată respectiv de fructe (din comerț, pentru economie de timp), decorând pe deasupra cu fructe mici gen boabe de struguri, vișine, cireșe, zmeură. Se lasă la rece câteva ore să se întărească glazura, apoi se pot servi.

Poftă bună!