Prajitura Kodrit kadir

Și a venit a doua ediție a weekendului cu spor la care particip. De data asta provocarea este găzduită de Margareta Cismasiu care ne-a propus trei teme de bucătărit, iar eu am ales dintre ele prăjiturile. Am ales una de care nu auzisem deși este o prăjitură foarte simplu de făcut, care conține un blat de cacao și o cremă de zahăr ars. Însă pentru că, se pare, rețeta ar proveni din zona peninsulei Arabia, denumirea acestei prăjituri este Kodrit kadir. Eu am modificat doar cantitățile, din două motive - pentru că rețeta pe care o avem noi în familie de cremă de zahăr ars este diferită și pentru că voiam mai mult blat. Dar să vedem cum se face această prăjitură specială, la fel de deșteaptă ca și cea românească :), foarte gustoasă dar care prezintă unele mici inconveniente la manevrat, ceea ce o face mai greu de oferit pe o masă festivă. Sau cere multă îndemânare pentru a fi prezentată drept tort aniversar și veți vedea imediat de ce.

Așadar eu am folosit următoarele ingrediente:
- pentru blat - 2 ouă, 4 linguri pline cu zahăr sau 200 g, 100 ml ulei, 100 ml lapte, un praf de copt, zahăr vanilat, esență de rom, o lingură plină cu cacao și 4-5 linguri pline cu făină pentru un aluat de tip chec (curgător). 
- pentru cremă de zahăr ars - un litru de lapte, 250 g zahăr, 8 ouă, zahăr vanilat.

De reținut! Laptele este bine să fie de la piață, pentru că astfel crema iese mai fermă și cu mai puțin sirop în ea. Dacă vă place mai mult sirop, folosiți lapte pasteurizat, cu procent normal de grăsime, din comerț. Al doilea lucru care e bine de știut, alegeți o formă potrivită ca mărime cu cantitatea totală de compoziție (blatul nu va crește, cel puțin la mine nu a crescut), dar este necesar un vas în care să încapă toată compoziția și să mai rămână loc de 2-3 degete până la buza acestuia. Și aș recomanda să nu alegeți o formă de tort cu pereții detașabili pentru că s-ar putea să se scurgă crema lichidă de zahăr ars, dar este bine ca forma să fie eventual rotundă sau pătrată și înaltă, nu tavă întinsă. 

După ce ați ales vasul de copt dați foc la cuptor să se încălzească apoi puneți vasul cu 50 de g de zahăr din cele 250 ale cremei pe foc mic să se topească. Nu se adaugă apă, nu se mai pune nimic altceva decât zahărul, care se va arde datorită focului de dedesubt, dar e bine să aveți grijă să rămână auriu. Mie mi-a ieșit prea închis la culoare pentru că folosind un vas de Jena m-am temut să-l dau deoparte imediat după ce am închis focul, ca să nu se spargă datorită bruștei diferențe de temperatură și zahărul a mai continuat să se caramelizeze. Dar nu e cine știe ce tragedie dacă vă iese un caramel mai brun, gustul siropului va fi ceva mai amărui. După ce s-a caramelizat zahărul, în mod normal se așteaptă să se răcească de la sine, sau puteți pune vasul la răcit în chiuveta cu apă rece. Caramelul trebuie să se răcească până când crapă și se aude zgomotul specific ca de sticlă spartă.

În acest timp se amestecă la mixer sau cu telul, ouăle întregi cu zahărul rămas, cu zahărul vanilat și cu laptele la temperatura camerei. Compoziția astfel rezultată se toarnă peste caramelul răcit.

Blatul se obține mixând ouăle cu zahărul până iese ca o cremă, apoi se adaugă omogenizând pe rând uleiul, laptele, praful de copt, aromele, cacaoa și la urmă făina. Eu am amestecat făina în restul aluatului cu telul, nu la mixer. Compoziția pentru blat se toarnă numai în mijlocul cremei de zahăr ars, restul face prăjitura singură :) . Pe baza diferenței de densitate, aluatul se va alege singur deasupra iar crema va rămâne dedesubt. Acum, totul se dă la cuptor la foc potrivit, cu vasul pus într-o altă tavă cu apă caldă, cca 50-60 de minute sau până când trece testul scobitorii (la mine a durat o oră și jumătate până a fost gata, depinde de aragazul fiecăruia, al meu coace mai greu). Un alt indiciu că prăjitura Kodrit kadir este gata, e atingerea cu degetele: dacă rămâne fermă și nu tremură ca o piftie neînchegată, este coaptă.

După ce ați scos prăjitura din cuptor o lăsați în vasul ei să se răcească apoi o dați la frigider câteva ore sau chiar peste noapte. Abia după aceea se răstoarnă cu multă atenție pe un platou potrivit ca întindere, ceva mai mare decât circumferința prăjiturii, ca să fie loc și pentru siropul pe care îl conține. Veți obține un blat de cacao deja însiropat, peste el va fi crema de zahăr ars și va mai fi și siropul care va curge peste prăjitură.

La mine s-a dus jumătate de Kodrit Kadir înainte să o pot fotografia întreagă, și abia am salvat o bucată pentru ședința foto.

Poftă bună!