Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)

Provocarea Weekend cu spor de luna aceasta este găzduită de celebra Sidonia Toncean de la Sidy's Kitchen, care ne-a lăsat multă libertate de alegere a unei reţete. Blogul ei îl vizitez de multă vreme şi tot de multă vreme mi-am propus să pregătesc şi eu prăjitura Fanta văzută la ea. Până acum, nu s-a ivit ocazia, dar pentru că azi e o zi specială, ieri am prestat prăjitura asta, pentru mine dar mai ales pentru vecinii, rudele şi prietenii mei, fie ei Elene şi Constantini sau nu, cărora le-am împărţit câte ceva de-ale gurii întru amintirea şi spre pomenirea tatălui meu, care m-a învăţat să prăjituresc şi să gătesc.

Am făcut unele mici modificări ale reţetei, pentru că aveam nevoie de o porţie dublă, în special la cremă şi la glazură. Dar să vedem ce paşi am urmat eu pentru realizarea a două torturi Fanta:

Pentru blat am folosit aşa: 4 ouă, 8 linguri zahăr, 5 linguri pline cu făină, 2 linguri de cacao neagră (adică de foarte bună calitate), 100 ml ulei, 1 plic praf de copt, esenţă de rom.

Pentru crema de brânză: 500 g brânză de vaci, 7 linguri cu zahăr pudră, un pachet de unt (200 g), 1 pachețel de zahăr vanilat.

Pentru jeleul Fanta am folosit: 2 plicuri de budincă de vanilie Bourbon, 6 linguri de zahăr, 800 ml de suc Fanta, esenţă de portocale, 1 plic mic de gelatină (opțional).

MOD de PREPARARE :

Se mixează spumă tare albuşurile cu zahărul, apoi adăugăm gălbenuşurile pe rând, uleiul, praful de copt, esenţa de rom, cacaoa şi făina. Ultimele două ingrediente le-am mixat la viteza 1. Compoziţia am pus-o într-o formă de tort mare (diametrul 28 cm) tapetată cu hârtie de copt, cca 40 de minute la foc mediu, în cuptorul preîncălzit. Blatul mi-a ieşit gros de cca 3 degete, aşa că l-am tăiat în două.

Am mixat untul cu zahărul pudră până când a ieşit o cremă (care s-a tăiat, asta e, untul a fost apos, dar nu m-am panicat deloc, pentru că în acest caz, surplusul de sirop rezultat a intrat în blat şi a fost ex-ce-lent! :) ), apoi am încorporat brânza de vaci (de la piaţă, e o brânză specifică zonei Moldovei, moale şi untoasă; crema poate fi făcută şi cu mascarpone şi sunt sigură că ar ieşi mult mai bună aşa). Am dat crema la frigider.

Jeleul l-am făcut astfel: conţinutul plicurilor de budincă l-am pus într-un ibric şi l-am amestecat cu cca 100 ml de Fanta. Cele 700 ml rămase, le-am pus pe foc împreună cu zahărul până când sucul a început să clocotească şi zahărul s-a dizolvat complet (iniţial îl pusesem la bain marie, dar am văzut că jeleul nu se prinde de vas aşa că am pus totul direct pe foc). Am turnat praful de budincă din ibric peste siropul de Fanta care fierbea şi am amestecat continuu cu telul până când s-a îngroşat jeleul, apoi am dat deoparte continuând să amestec energic încă 2-3 minute. Apoi am topit gelatina în puţină apă caldă de la robinet şi când am considerat eu că jeleul are mai puţin de 60 de grade, am amestecat gelatina în el.

[Am făcut asta ca să fiu sigură că se întăreşte la frigider, din două mari motive: primul, că este prima oară când folosesc praf de budincă din comerţ (din acelaşi motiv am pus doar 400 ml de Fanta per plic de budincă, şi nu 500 ml, conform indicaţiilor; pentru că, scuzele mele, dar nu am foarte mare încredere în produsele din comerţul nostru. Sunt păţită, de aceea îmi iau măsuri de precauţie, cu o altă ocazie am ratat o frişcă pentru că am pus cât lapte scria, dar praful nu avea calitatea înscrisă pe ambalaj), iar al doilea, că am preparat această prăjitură pentru prima oară şi urma să o testeze minim 12 persoane, deci... trebuia să fiu sută la sută sigură că-mi iese totul perfect :)] 

După aceea, cât era jeleul cald bine, am adăugat un căpăcel de esenţă de portocale, pentru a-i potenţa aroma de Fanta.

Când blatul s-a răcit complet, l-am tăiat în două, am umplut ambele blaturi cu crema de brânză, iar pe deasupra am turnat cu lingura jeleul călduţ. Am dar torturile la rece. Primele porţii s-au mâncat după vreo 3 ore, dar cel mai bine este ca această prăjitură să aibă timp 5-6 ore măcar, să stea la frigider.

Ce am învăţat de la prăjitura Fanta şi ce mai poate fi modificat la ea:
- în primul rând că este delicioasă! :) cred că e una dintre cele mai bune prăjituri pe care le-am mâncat vreodată.
- apoi, că e mai bine să o asamblaţi fără cercul lateral al formei de tort, decât cu. Jeleul s-a lipit de pereţii cercului metalic şi când l-am scos, s-au rupt bucăţi din jeleu.
- deşi nu am folosit sirop, prăjitura mea a ieşit însiropată, probabil de la crema tăiată şi de la brânza care fusese moale și cumva apoasă. Acesta consider că a fost un avantaj, pentru că blatul iese relativ uscat.
- cine doreşte, poate folosi mai puţin zahăr. Mie nu-mi plac dulciurile ne-dulci. Ori sunt dulci şi aromate, ori nici pisica nu le mănâncă... :)
- brânza din cremă trebuie să fie moale, păstoasă, dacă se poate, nu aspră şi uscată.
- Fanta poate fi înlocuit cu suc natural de portocale, dar atunci nu se mai cheamă prăjitură Fanta :P :)

Altfel, toate bune, de aseară şi până azi, mai am câteva resturi de pe marginea celor două torturi Fanta (am porționat-o clasic, în pătrate, pentru că marginile au fost inestetice) şi 6 cuburele păstrate pentru vecina mea, care acum nu este acasă, dar mi-a pus în vedere să n-o uit, aşa că... de prăjitura asta vă veți linge pe degete!

Poftă bună!