Mai întâi să vă atenționez că șerbetul de trandafiri se face din petalele aceleiași specii ca și dulceața de trandafiri, adică din trandafirul de Damasc, aveți poza mai jos. În nici un caz nu se pun petale de trandafir obișnuit.
sursă foto:
Cantitățile, așa cum le știu de la maică-mea, sunt așa: la 100 de petale, o cană de apă, o cană de zahăr, 2 lămâi. Cana să fie de cca 200-250 g.
Puneţi petalele de trandafiri într-o strecurătoare şi spălați bine sub jet de apă, ca să îndepărtaţi polenul şi praful. Apoi frecaţi cu zeama de la o lămâie. După cca 10-15 minute de odihnă puneţi petalele într-o cratiţă cu 100 ml de apă, să fiarbă câteva minute la foc mediu, după care luați cratița de pe foc, acoperiți cu un capac şi lăsați să se răcorească puţin.
Într-o cratiţă mai mare puneți apoi zahărul, petalele fierte, cu tot cu zeama respectivă, restul de apă şi sucul de la a doua lămâie. Se pune totul la fiert pe aragaz şi se spumează ori de câte ori este necesar. Când siropul este destul de gros şi se formează băşici, se încearcă pe o farfurie rece o picătură, să nu se prelingă, sau se face proba cu paharul de apă rece (o picătură de sirop fierbinte pusă în apă rece, trebuie să nu se împrăştie în apă, dacă siropul este gata, bine legat). După aceea se ia de pe foc şi se pune pe un fund din lemn să se mai răcorească, apoi se începe frecatul cu o lingură de lemn, în acelaşi sens ca la maioneză. Operaţiunea asta este cea mai migăloasă şi obositoare, pt că trebuie să frecaţi aproape neîncetat cca 20-30 de minute, sau mai mult (depinde de cantitatea totală) pentru un şerbet corect pregătit. Pe măsură ce amestecaţi, compoziţia devine mată şi se întăreşte. Şerbetul bine făcut seamănă cu plastilina, adică poate fi modelat cu mâinile. Dar... acum, fiecare după cum poate. Eu recunosc că n-am avut prea multă răbdare şi şerbetul meu a ieşit relativ moale.
Cât este cald încă, şerbetul se pune la borcane curate şi uscate, apăsându- se cu o lingură pentru a nu rămâne goluri de aer. Se capsează şi se păstrează la cămară. Se serveşte câte o linguriţă plină de şerbet într-un pahar cu apă, ca pe vremea străbunicilor noastre.
Poftă bună!
RăspundețiȘtergereCu asta...m-ai omorat ! Ma topesc dupa dulceata de trandafiri si mi-e tare dor de un serbet de trandafiri, de pe insula turcilor Ada Kaleh. Si cat de bine se asorteaza serbetul cu canita si farfuriuta....
Ce gasim in comert...mai bine, nu !
Eheeeii... povestea acestui serbet e lunga, Sidy! :) a fost facut cel putin prin 2012 de taica-meu (iar eu am frecat la el de-am facut febra musculara...) dupa o incursiune prin padure in care am strans petale de trandafir dintr-o tfa mare gasita intr-o poiana. Acum cateva zile am facut ceva curatenie prin boxa si am dat de un borcanel uitat printre niste alte borcane cu dulceata de visine, zaharisite de cand bunica fata (nici capacele nu se mai deschid si dulceata era uscata pana pe fundul borcanelor aproape).
ȘtergereDa..! Si eu as vrea sa mananc un dulce facut de mana unei turcoaice adevarate! N-ai tu gusturi rele, dar deh! Istanbulul nu-i chiar dupa casa, si nici pasaport valabil nu mai am. :)
P.S. Intr-adevar, am ramas si eu mirata ca serbetul meu e identic cu nuanta unei canite cu farfuriuta de la un set Avon luat acum mai multi ani. Nu mai stiu cu ce ocazie erau canitele alea - sunt 4, fiecare de alta culoare - dar le pastrez tocmai pt pozele de blog :))) n-am baut niciodata cafea din ele ca-s prea mici..
ȘtergereAsa beau turcaletii cafeaua ! Din canite mici...doar ai vazut !
ȘtergereDeci...pastreaza-le ca nu sti niciodata cand ai nevoie de ele...
Am vazut, dar eu beau doar dimineata, o cafea lunga cat o cana jumate :))) asa cum beau englezii ceai. Turcii beau prea multa cafea, daca e sa ma iau dupa ce se vede in seriale.
Ștergere