Prajitura cu crema (mousse) de sampanie

Si a venit și luna iunie a provocării weekend cu spor. De data asta am ales din rețetele propuse de Elena Bite pe aceea intitulata de ea prăjitură cu mousse de ciocolată albă și vanilie. Eu am făcut-o cu mici modificări datorate tăvii mele de 24 pe 42, și a faptului că, având o problemă cu aroma prea intensă de vanilie, am experimentat o cremă de șampanie (de casă, o să vă spun în rețetă despre ce este vorba). Aspectul prăjiturii mele nu este chiar cel din rețeta Elenei, n-aș putea spune de ce, dar pișcoturile mele n-au vrut deloc să se afunde în aluatul blatului (probabil diferența de densitate dintre aluat și pișcoturi?), dar am descoperit o cremă extrem de aromată și mai ales de gustoasă.

Aşadar, având în vedere că Elena a zis că are tavă de 24/24 eu am jonglat cu cantităţile, aşa: 8 ouă mai mici, 250+200 g zahăr, 200 ml lapte, 100 ml ulei, 50 g cacao, un plic de praf de copt (mare, cât două pliculeţe Otker), arome (2 pliculeţe de zahăr vanilat şi o sticluţă de esenţă de rom), 250-300 g făină (eu am pus 6 linguri pline-vârf, iar aluatul a ieşit subţire, cam ca aluatul de clătite), 12 pişcoturi, 400 ml şampanie demidulce sau dulce (ori vin spumos alb), 50 g amidon, o ciocolată albă, 300 ml frişcă bătută, 2 pliculeţe de gelatină.

Pentru sirop am folosit 250 g zahăr şi 150 ml apă pe care le-am fiert, iar la urmă am adăugat 2 căpăcele de esenţă de rom.

Ziceam că vă spun mai întâi cum stau lucrurile cu şampania aia de casă. Nu e o şampanie propriu-zisă, dar este ceva extrem de asemănător. Taică-meu făcea vin o dată la câţiva ani, şi cum el acum e printre stele, am rămas "moştenitoarea" unor damigene de diferite soiuri de vinuri. Nepricepându-mă, le-am lăsat aşa cum se prezintă, dar recent am avut nevoie să scot vin şi, de la un cunoscător care m-a ajutat, am aflat că trebuia deja să trag vinul la sticle, pentru că nu e bine să fie lăsat pe drojdie. Însă din damigeana pe care am desfăcut-o şi pe care scria că este fetească albă, au ieşit brusc la suprafaţă bule de aer şi vinul s-a spumat imediat. Nu pot preciza anul în care a fost făcut acest vin, dar cu siguranţă este de dinainte de 2012, când taică-meu a făcut ultima dată vin. Când am desfăcut damigeana, iniţial am crezut că "fierbe" dar mă întrebam cum mai poate fierbe un vin după atâta timp. După ce l-am tras în sticle, am constatat că are aceleaşi proprietăţi şi când îl torn în pahar, face multe bule mici care se ridică la suprafaţă, exact ca şi şampania, iar făcutul de bule mai durează ceva timp şi după ce licoarea s-a liniştit în paharul ei.

Să revin la reţetă.
Mai întâi am dat foc la cuptor şi am pregătit tava cu hârtie de copt pe ea. Apoi am separat gălbenuşurile de albuşuri şi am mixat albuşurile spumă tare împreună cu 150 g de zahăr. Apoi am continuat să mixez la viteza 1, adăugând uleiul, laptele, aromele, cacaoa, praful de copt şi la urmă făina. Cum am spus, mi-a rezultat un aluat destul de moale şi foarte curgător. L-am pus în tavă, am aşezat pișcoturile la distanţă unul de altul, dar n-am reuşit să le fac să între în aluat. Am dat tava la cuptor la foc potrivit cca 45 de minute, până a trecut testul scobitorii. Între timp am mixat frișca lichidă şi am dat-o la frigider, apoi am făcut crema de şampanie astfel: vinul şampanizat l-am pus la fiert cu 250 g de zahăr. Când a dat în clocot am turnat amidonul şi am amestecat energic până când a început să se întărească un pic această compoziţie. Apoi am dat deoparte şi am adăugat ciocolata bucăţele. Când s-a mai răcit am încorporat pe rând doar 4 din cele 8 gălbenuşuri (din cauză că pentru mine gălbenuşul crud este indigest), când crema era deja destul de răcorită şi gălbenuşurile nu aveau cum să se închege. După aceea am încorporat gelatina muiată în prealabil. Ca să obţin crema de pus peste prăjitură, am amestecat cu grijă compoziţia de vin în frișca bătută.

După ce am scos prăjitura din cuptor am porţionat-o aproape imediat şi am turnat un sirop făcut din apă, zahăr şi esenţă de rom. Siropul se cere pentru că pișcoturile se usucă extrem de mult după coacere. Am preferat să porţionez dinainte prăjitura pentru ca siropul fierbinte să între imediat în blat. După ce blatul însiropat s-a răcorit, am pus crema de şampanie pe deasupra (şi aceasta a ieşit destul de moale) şi am dat totul la frigider până a doua zi.

Bineînţeles că mai întâi am gustat eu din ea, ca să ştiu ce dau la musafiri. Am constatat pe "limba mea" că a ieşit o prăjitură foarte fină şi cu un gust deosebit de rafinat, care a dispărut rapid de pe tava de la masa musafirilor mei şi mă întrebau toţi ce are crema aia de este aşa de bună :)) Trebuie neapărat s-o mai fac odată, în aşa fel încât aspectul ei să nu sufere. Vreau să iasă jumătate blat, jumătate cremă.

Până atunci, vă urez, ca de obicei,
Poftă bună! :)