Sos gorgonzola

Brânza gorgonzola se fabrică de sute de ani în regiunea oraşului Milano, Italia, şi este un sortiment de brânză cu mucegaiuri nobile, verzui închis. În prezent brânza gorgonzola se produce în tot nordul Italiei şi există o dispută între mai multe localităţi, care pretind că reprezintă locul de origine al reţetei. Însă pentru noi cred că e mai puţin important unde a fost obţinută pentru prima dată această brânză, deoarece gustul contează mai mult, ca şi ceea ce putem face cu o bucată de gorgonzola. De exemplu, ea se poate mânca alături de o bucată de mămăligă caldă (da, da, scrie pe wikipedia :) ), sau introdusă la sfârşit într-un risoto, sau cu paste, cum probabil cred că este consumată adesea de italieni.

Însă pe la noi am văzut unele restaurante că oferă câteva combinaţii de fripturi şi cartofi pregătiţi la cuptor sau în alte moduri, alături de sosul din brânză gorgonzola. Acum, şi acest sos are diverse variante pe internet, cu unt, cu lapte, cu parmiggiano, cu piper sau cu pătrunjel verde. Eu am ales o reţetă mai simplă, care se poate face rapid şi nu necesită multe ingrediente. Eu prepar sosul gorgonzola aşa: 100 g unt se pune la topit în tigaie pe foc moale, apoi se adaugă 2 linguri de smântână şi 50 ml lapte care se omogenizează. După aceea se adaugă o bucăţică de brânză gorgonzola de cca 50-60 g mărunţită cu furculiţa sau rasă pe răzătoare. Se amestecă uşor totul, cu o lingură de lemn, până când brânza se topeşte complet în sos. Gorgonzola fiind sărată, nu este nevoie să puneţi sare.

Acum o să scriu un fel de review, şi o să vedeţi la urmă de ce. Sosul, destul de fluid, conţine în el mucegaiul din brânză, fiert. Dacă doriţi, puteţi să-l strecuraţi când aduceţi sosiera la masă, din cauza aspectului neplăcut, dar eu zic că prezenţa acelui mucegai este o dovadă că sosul e făcut cu brânză albastră şi nu cu altceva. Al doilea element specific sosului gorgonzola este gustul, sărat şi amărui în acelaşi timp. Nu am vrut să spun decât că am mâncat mâncăruri cu sos gorgonzola la vreo 3 restaurante până acum, din care unul cu mare ştaif, şi niciodată acel sos nu avea mucegaiul în el, iar gustul nu era nici pe departe amărui sau sărat, aşa cum ar fi trebuit să fie dacă ar fi avut cu adevărat gorgonzola. ..mda... ca la noi, de ce nu mă mir? Oricum, partea bună a lucrurilor este ca, văzând eu scris pe meniu despre acest sos, am cumpărat brânză şi mi-am făcut singură, ori de câte ori am avut chef de, să zicem, un şniţel din piept de pui cu cartofi prăjiţi stropit cu sos gorgonzola.

Dacă n-aţi încercat până acum, poate faceţi un efort odată, pentru că merită deranjul :)


Poftă bună! :)



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!