Friptura de strut cu trei sosuri si doua garnituri

La a doua degustare de struţ - și a treia rețetă de pe blogul meu -, alături de prieteni şi rude, am bucătărit o friptură la tigaie, cu două garnituri şi trei sosuri. Adică în aşa fel încât să-şi aleagă fiecare ce crede că-i este mai pe plac şi mai potrivit.
Mai întâi am scos carnea de la congelator şi am lăsat-o să se dezgheţe peste noapte, iar când am pregătit-o, am tăiat-o în felii grosuţe, deşi reţeta spune că bucata trebuie pusă întreagă la tigaie, dar aveam o bucată prea mare ca s-o frig întreagă. Aşadar, am feliat-o corespunzător, am pus-o la tigaie cu ulei, sare şi piper alb, iar opţional cine doreşte poate adăuga ceapă tocată mărunt şi ceva usturoi. Eu n-am pus ceapă, deoarece avem deja două sosuri cu ceapă, iar usturoiul n-am vrut să-l pun ca să simt gusutul cărnii de struţ. Am fript carnea de struţ în tigaia cu ulei cca 15 minute, la început înăbuşit, cu capacul pus, dar văzând că iese din carne foarte multă zeamă, am luat capacul şi am început să întorc bucăţile pe o parte şi pe alta, până când s-au pătruns şi mai era doar puţină zeamă roşie pe ele. Am înţeles că dacă laşi carnea de struţ să se pătrundă bine de tot, zeama iese din carne lăsând-o prea uscată. Nu pot spune că friptura s-a prăjit în tigaie, pentru că a rămas în ea destul sos.

Ca persoană care a gătit carnea, pot să spun că la început, după ce am pus-o la tigaie, timp de câteva minute, carnea a emanat un miros foarte asemănător cu acela de ficat prăjit, sau de organe care fierb. Dar după aceea damful respectiv s-a estompat de tot, iar gustul cărnii pregătite astfel a fost foarte bun. Carnea de struţ, după părerea mea, este dulce, mediu de fragedă, mai fragedă decât carnea de vită cu care seamănă, şi mai puţin fibroasă decât aceasta.

Musafirii mei care au degustat această carne până acum mi-au spus aşa:
- Diana şi familia ei, că e o carne dulce acrişoară asemănătoare cu carnea de vită, şi că ai ei - i- am dat acasă hamburgeri şi o bucată de carne crudă s-o prepare cum doreşte - s-au bătut pe ea şi că li s-a părut foarte bună.
- Andreea, Carmen şi ceilalţi musafiri de la degustarea a doua, într-adevăr s-au repezit la bucăţile de friptură, că n-am avut timp să fotografiez castronul cu foile de salată şi friptura pe ele, am avut timp doar de o singură bucată. Au spus că e o carne fragedă, ușoară, foarte bună la gust, că dacă n-ar şti ce este, n-ar bănui că nu e viţel sau vânat tânăr.

Acum, câte ceva despre garniturile şi sosurile cu care am asortat friptura de struţ la tigaie. Despre cartofii wedges la cuptor cu condimente şi despre legumele mexicane sotate în unt, nu am prea multe de spus, pentru că sunt garnituri frecvent folosite astăzi pe mesele noastre. Dar sosurile le-am pregătit aşa:

- sosul de vin - se pune o lingură plină de unt la topit în tigaie şi se sotează nişte ceapă tăiată mărunt, se adaugă apoi o jumătate de linguriţă de făină şi se amestecă energic cu o lingură de lemn timp de 1-2 minute. După aceea se toarnă cca 200 ml de vin roşu şi se lasă să fiarbă totul până scade până la jumătate, sau atât câît doriți. Se potriveşte de sare şi piper, şi sosul se foloseşte cald la fripturi, pentru că răcit, untul se adună la suprafaţă şi se întăreşte.

- sosul de dulceaţă de ardei iute - am topit o lingură plină de unt în tigaie, apoi am sotat puţină ceapă tocată mărunt, am adăugat două linguri de dulceaţă de ardei iute şi cca 100 ml apă. Am lăsat să dea câteva clocote şi am adus sosul la masă. Se poate servi atât rece cât şi cald.

- sosul de ciuperci cu smântână - am pus la topit o lingură plină de unt, deja v-aţi obişnuit cu această primă fază de preparare (puteţi folosi ulei, dar eu zic că e mai sănătos untul, care nu e grăsime 100% precum uleiul), apoi am adăugat o ceapă mare tocată mărunt să se soteze şi o jumătate de borcan de ciuperci tăiate (cam un pumn au fost). Am lăsat să fiarbă înăbușit apoi am adăugat cca 200 ml lapte proaspăt de la ţară, două linguri de smântână integrală, o linguriţă de brânză albastră (acest ingredient e opţional, eu am avut disponibilă nişte brânză cu mucegai albastru şi am pus-o la sos) şi am amestecat totul să se omogenizeze bine. Am lăsat din nou să mai clocotească, apoi am adăugat mărar şi pătrunjel verde tocate, şi am potrivit de sare şi piper (alb). Am amestecat bine şi am închis focul. Am adus sosul la masă cald. Este potrivit la friptură dar poate fi şi un fel de mâncare alături de mămăliguţă caldă, dat fiind că este foarte consistent. De altfel, deşi au ieşit cca 6-700 ml de sos, a fost singurul care s-a consumat în totalitate la această masă.

Pentru aşa o masă reuşită, nu pot să spun decât mulţumesc Gourmet de Struţ şi buzzStore ! #buzzgourmetdestrut, #mancamsanatos

Poftă bună! :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!