Un fel de panettone

Așa cum obișnuim de sărbători am vrut să fac un cozonac. Însă din cauza neatenției mele - miezul de nucă pe care îl aveam se stricase și am fost nevoită să-l arunc - a trebuit să mă adaptez rapid. Așa că am făcut un fel de panettone. Nu este exact ca acela italian, căruia nu-i știu rețeta și am înțeles că oricum, este secretă, dar e ceva foarte bun și cu siguranță voi mai coace așa ceva și pe viitor, fie și pentru că eu, una, nu mă dau în vânt după cozonac și, în general, după prăjiturile cu nuci.

Așa că am făcut un aluat de cozonac, mai moale (așa îmi place mie), din 500 g făină, 3 ouă întregi, 200 g zahăr, 2 pliculețe zahăr vanilat, o sticluță de esență de vanilie și una de esență de rom, răzătură de lămâie și de portocală, 100 g unt, un praf de sare, 50 g drojdie și cca 200 ml lapte călduț.

Mai întâi am scos de cu seară toate ingredientele solide și le-am pus pe masă, ca să aibă toate aceeași temperatură. Apoi am pus drojdia cu o lingură de lapte cald și una de zahăr într-o cană. Restul ingredientelor, în afară de lapte, le-am pus într-un castron mare. Când drojdia a crescut în cană, am turnat-o peste ingredientele din castron și am început să amestec totul adăugând câte puțin lapte, până când aluatul a ajuns la consistența dorită de mine. Am lăsat să dospească la cald, acoperit cu un prosop cca o oră. Înainte de asta, am dat foc la cuptor, ca să fie cald în bucătărie.

Apoi am pus aluatul pe planșetă, ușor întins, și am presărat pe el caise confiate, stafide macerate în alcool și rahat tăiat bucățele. Am rulat totul și am pus într-o tavă pregătită dinainte cu hârtie de copt unsă cu unt. Am mai lăsat o oră să crească și în tavă apoi am uns cu ou bătut și am dat la cuptor la foc potrivit, pe șina din mijloc. Eu am lăsat cca două ore și jumătate să se coacă (cuptorul meu arde foarte slab), dar acest fel de cozonac sau de panettone este gata când este rumenit pe deasupra și când trece testul scobitorii. Eu am găsit o altă variantă pentru acest test, am înfipt în el o spaghetă crudă, pentru că o scobitoare era prea scurtă ca să pot face proba.

L-am scos apoi din cuptor, am scos cu grijă panettonele cu tot cu hârtia de copt din tavă și am lăsat pe o planșetă acoperit cu un prosop curat să se răcorească. Unii spun că nu trebuie acoperit, alții că da. Eu, de regulă acopăr, ca să nu se usuce prea tare după aceea. Am presărat cu zahăr pudră când s-a mai răcorit și am servit. Eu zic că e ceva mai gustos și mai aromat decât veșnicul cozonac, de care , sincer, sunt sătulă să-l văd la toate mesele de sărbătoare și prin toate casele. Acest alt fel de panettone, o să devină prăjitura mea tradițională de sărbători. Ca să nu mă mai complic cu nucile - apropo, ați observat că umplutura aia de nuci, foarte bună la gust, de altfel, vă arde la stomac? Eu, da....

P.S. Am greșit denumirea de pe poză, cu doi t, nu cu doi n... (scle)Roza :)


Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!