Revelion 2018, la restaurantul Noir

Când am acceptat propunerea să facem revelionul, între verișori, la restaurantul Noir, nu știam nimic decât că e un restaurant care se respectă și unde mâncasem de mai multe ori mâncare bună. De data asta însă, cei de la Noir s-au întrecut pe sine în rafinamente culinare și antren. A fost o petrecere reușită, la care m-am simțit bine. Adevărat, eu sunt o tradiționalistă în ceea ce privește hrana, și unele feluri nu le agreez (aici aș zice că gusturile nu se discută și că, ceea ce este rafinat pentru unii, altora poate să nu le stârnească nicio emoție, în cel mai bun caz), dar fiecare are preferințele lui, nu suntem la fel. Ca sursă de inspirație pentru ceva mai deosebit de făcut în casă, la o astfel de masă festivă, pot fi și felurile gustate de mine la acest revelion și pe care vi le arăt mai jos.

Aperitivele au fost așa:

Aperitivele reci

1. Cheesecake cu brânză cu mucegai și sparanghel
Ușor de identificat pe poză, bună la gust, armonioasă combinația dintre gustul de brânză și cel de sparanghel, ingredient pe care acum l-am gustat pentru prima oară.

2. Este ceva ce nu am putut să identific, nu se găsește în meniu, bănuiesc, ori n-am știut eu să-l descopăr, învelit în ciocolată. Mi s-a părut amărui, sau așa cumva, și nu mi-a plăcut, din acest motiv - în general nu prea mănânc ingrediente amărui.

3. Canapea din jeleu de sfeclă, jeleu de mango și brânză de capră.
A fost bună la gust, deși nu pot preciza un gust anume, și acrișoară, și dulceagă și ușor sărată.

4 și 7. Coșulețe cu cremă de ton, anșoa și icre de somon.
Gust pronunțat de pește, probabil dat de crema de anșoa. Mai mult mi-a plăcut coșulețul, produs de patiserie, gen foietaj.

5. Somon pe pat de avocado
Un sortiment interesant. Eu nu sunt fan avocado, așa că... am gustat din bucățica de somon și atât.

6. Frigăruie de crevete pe ananas caramelizat.
Cum crevetele nu e ceva ce pot să gust (numai vederea lui mi-a creat o senzație de respingere), nu știu cum a fost acel sortiment.

8. Coșuleț cu mousse de pui și ardei copți.
Bun, plăcut la gust, coșulețul de patiserie era din aluat tărișor copt în formă mică, gen savarină.

9. Salată de portocale, măr, rodii și piept de rață afumat.
A fost foarte bună la gust, puțină de tot, dar acrișoară, cu frunze de baby spanac sau altceva asemănător. Nu cred că am nimerit carne la mine în porție. E singurul sortiment de la toată masa de Revelion pe care l-am mâncat integral.

Aperitivele calde

1. Ficat de gâscă (fois gras) pe rondelă de gutuie, cu piure de gutui.
Ficatul de gâscă este încă ceva ce mănânc pentru prima dată în viață și mai vreau, dar bine făcut. Foarte moale și fin. Era făcut medium, iar o parte din el era destul de crud pentru gustul meu, chiar se vedea sângele ieșind din bucata respectivă. Așadar, am gustat din el de curiozitate, zeama aceea șiroind ușor, m-a oripilat îndeajuns de mult încât să nu poftesc mai mult decât o îmbucătură. Interesantă combinația cu gutuia coaptă.

2. Scoici Saint Jacques în sos de vin alb, unt cu roșii cherry, usturoi, busuioc și pătrunjel.
Scoicile sunt iarăși ceva ce gust prima dată în viață. Am știut că vor fi aduse platourile cu scoici după duhoarea care venea de la bucătărie. Nu-i înțeleg pe aceia care consumă fructele de mare, mai ales când le prepară ei înșiși, mă refer la senzația resimțită când acel damf specific vine pe la nas. Scoicile numite St. Jacques - au o poveste foarte interesantă, căutați pe wikipedia dacă vreți să o aflați - sunt albe și nu au niciun fel de gust. Au consistența cremei de zahăr ars. Sosul care le însoțea era picant binișor, iar corăbioarele acelea de pâine prăjită au fost perfecte, și, o să râdeți, dar pâinea aia prăjită mi-a plăcut cel mai mult din tot meniul din seara de Revelion. Pe locul doi, stropul de salată de la aperitivele reci.

Felul principal - piept de rață cu sos de prune afumate și piure de cartofi dulci.
Al patrulea ingredient pe care îl gust pentru prima oară, cartoful dulce, sau batata. Nu pot să spun că mi-ar plăcea și a doua oară. Deși, dacă-i musai... nu-i problemă, dar prefer cartoful cu care m-am obișnuit de când mă știu. Pieptul de rață era foarte fraged, aprecierile merg la bucătar, ca de altfel pentru toată strădania ca mâncarea să fie exact așa cum trebuie. Am gustat cât se vede că lipsește din acea feliuță de piept din partea de sus a pozei. Da... mie rața nu-mi place, iar această carne era făcută medium, cum e la modă acum, pe ne-gustul meu. În schimb am mâncat tot sosul de prune de sub carne. A fost excelent și nu mi s-a părut afumat (dacă era, nici pe acela nu-l mâncam). Acest fel de mâncare avea pe deasupra ceva nuci sau alune tăiate.

Desert - tort de fistic.
Despre desert nu pot spune nimic, pentru că am plecat imediat după ce s-a servit felul principal. Am înțeles că a fost un blat de tort plus un strat gros de cremă vernil.

La începutul mesei au fost aduse două platouri cu brânzeturi și cu produse de carmangerie (selecții, ambele), pentru cine dorește. Băutura a fost la liber, ca și cantitate - felurile, se văd în poza cu meniul restaurantului.

În afară de mâncare, pentru mine a fost o petrecere pe cinste. De ce? Pentru că la o petrecere muzica dă tonul și a fost muzică pusă de o dj-iță. Au fost mai ales piese din anii 70-80, dar și piese mai vechi, din perioada interbelică sau melodii celebre cu Elvis, și hit-uri actuale (Carla's Dreams, spre exemplu). Iar când muzica e atât de bună și dansezi și în picioare, pe ring, și pe scaun, că nu poți sta nepăsător, dacă meniul - deși unul sofisticat - nu e tocmai pe gustul unor cârcotași ca mine, asta a contat mai puțin. Per total a fost un Revelion reușit, și, chiar dacă știu că dau banii la Noir mai mult pe muzică și antren, cred că merită efortul.



Ce m-aș fi așteptat să fie și n-a fost:
- un decor general al sălii mai expresiv. Era un pom frumos ornat undeva la ușă, înghesuit și semi-vizibil. Și niște mici decoruri de sezon pe mese, decoruri care nu se vedeau din cauza paharelor, care nu aveau loc pe masă. Și cu asta ajung la punctul doi.
- spațiul - mesele rotunde, de 8 persoane, au fost prea mici pentru ca să înțelegi care erau paharele cui. Se vede și în poza de mai sus, că pe mese erau adevărate păduri de pahare, din cauza spațiului nu foarte generos.
- mă așteptam să avem de la început toate seturile de tacâmuri la masă conform felurilor de mâncare, adică seturi pt aperitive, set pt felul principal. Dar tacâmurile au fost puse câte un cuțit și o furculiță pe fiecare șervețel, apoi, înainte de servirea felului următor, veneau chelnerițele pe la mese, cu tăvile cu tacâmuri curate (de același fel, nu speciale de aperitiv și speciale de fel principal) pe care le distribuiau mesenilor. La meniul servit, mă așteptăm și la o veselă pe măsură.
- la alte revelioane de restaurant știu că se mai cheamă câte un actor sau entertainer care oferă un program distractiv de cca 45 de minute, sau se aranjează cu o trupă de urători să vină să ure/colinde mesenii. Iar muzica este executată de o formație, nu de calculator.
Nu s-a întâmplat asta la Noir. N-am suferit neapărat, dar lipsa unui moment de entertaining m-a făcut să mă simt ca la o petrecere obișnuită, nu la un Revelion. În afară de momentul cu trei-doi-unu- laaaamuuuultiaaaaani!, n-a fost altceva care să-mi amintească de "cumpăna dintre ani".

Amabilitatea personalului - de excepție, ca întotdeauna la Noir. Poate că și acesta e un motiv important pentru care îmi place să mănânc în acest loc.

Așadar, una peste alta, a fost o experiență reușită, ceea ce mă îndeamnă să mai repet, să mai exersez, și cu alte locuri, și în alte orașe. Chiar mi-aș dori să compar o serată asemănătoare, într-un alt oraș. Dar până atunci, un an bun, spornic și cu rețete pe placul inimii voastre vă doresc tuturor!

Totuși, vă întreb: vouă, sincer, chiar vă plac fructele de mare?

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!