Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava

Ceaiul de după-amiază este o tradiție englezească clasică. Ori, mai bine-zis, era. Asta pentru că acum, englezul are un serviciu, de regulă de la 9 la 5, adică ora la care altă dată strămoșii săi luau ceaiul într-un salonaș elegant și aristocratic, acum este ora la care britanicii pleacă de la birou îndreptându-se spre casă sau spre marketul de unde își fac cumpărăturile. Cu toate acestea, în weekend sau dacă este îndeajuns de bogat ca să nu lucreze - aristocrații n-au dispărut cu totul - englezul care se respectă cheamă la el doi-trei prieteni și, la o ceașcă de ceai, musai cu lapte, și câteva prăjiturele discută, nu-i așa?, despre vreme, despre ultimele noutăți într-ale curselor de cai, meciurilor de golf sau chiar despre ce mai fac Parlamentul și Guvernul pentru oameni ca ei.

Politica, la fel ca și sănătatea sau banii, sunt subiecte profund grosolane de discutat la un ceai, așa că englezul cu ștaif, rareori va vorbi ceva despre politică, și asta numai dacă nu se ating subiecte divergente apropo de preferințele fiecăruia. Cel mai bine este ca domnii respectivi să facă parte din același club, musai privat, și să aibă aceleași vederi. Altfel, politica este de evitat în conversațiile de acest gen.

Dar să vedem cum rămâne cu ceaiul de la ora 5. Se zice că pe la 1840, Anna, a 7-a ducesă din Bedford, a avut ideea de a-i cere majordomului ei să-i aducă niște ceai cu pâine cu unt în camera sa, între orele 4 și 5 după amiaza, pentru că îi era foame înainte de cină. Cum nu se cădea să fie schimbată ora mesei de seară, care era de regulă după 8, prefera să ia o gustare frugală între timp. De la o vreme, ca să nu stea singură la servitul acestui ceai, ducesa și-a invitat câteva prietene să i se alăture. Foarte curând doamnele din înalta societate au preluat obiceiul și au făcut din el un nou eveniment social. În cele din urmă, ceaiul a devenit general acceptat, iar burghezia, care era în plină expansiune la acele vremuri, a imitat bogații și a constatat că ceaiul de la ora 5 era un mod foarte economic de a se distra cu mai mulți prieteni fără a cheltui prea mulți bani. Așadar, obiceiul ceaiului a devenit o tradiție în mai toate păturile sociale.

Împreună cu ceaiul de după-amiază se servește o masă ușoară consumată de obicei între orele 3 și 5. În mod tradițional, ceaiul trebuie servit dintr-un ceainic, cu lapte și zahăr. Acest lucru ar fi însoțit de diverse sandvișuri și, de obicei, prăjiturele și produse de patiserie.

Acestea fiind zise, eu vă propun un ceai englezesc (de preferință fără lapte) îndulcit cu miere de salcâm cu miez de nucă, alături de niște turtă dulce, fină și aromată de la Apidava. Prietenii vor aprecia cu siguranță acest ceai, cu miere din inima Transilvaniei și turta dulce, proaspătă, într-o după amiază leneșă de iarnă, cu iz de sărbători.

Mulțumesc Brander și Apidava pentru oportunitatea de a testa această miere cu miez de nucă și pentru turta dulce, numai bună de ronțăit la un ceai fierbinte și aromat.  

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!