Cotlet la cuptor cu sos de ciuperci, smantana si lapte

Cotlet la cuptor cu sos de ciuperci, smântână și lapte, rețetă culinară. Cum se face cotletul la cuptor cu sos de ciuperci, smântână și lapte pas cu pas. Ingrediente și mod de preparare la rețeta de cotlet la cuptor cu sos de ciuperci.

Aveam musafiri la masă și nu voiam să stau la bucătărie prea mult, așa că m-am gândit să fac și altceva decât friptură la grătar, care este simplu de făcut, dar știam că musafirii mei bărbați vor ceafă de porc, iar eu prefer carnea de pasăre. Așa că, pentru că mie ceafa nu-mi place (uneori e plină de vițe și zgârciuri, alteori este tare, ori are grăsime relativ multă pentru gustul meu), am ales un fel de cale de mijloc. Nu am găsit mușchiuleț la măcelărie, deși zic eu că am fost destul de precaută să-mi fac cumpărăturile de Crăciun cu câteva zile înainte, dar deja unele produse lipseau din galantar. Așadar am luat o bucată întreagă de cotlet. Mi-am zis fie ce-o fi, trebuie să-mi reușească.

Pregătirea: înainte cu 2 zile am pregătit o marinată din apă și oțet în părți egale - 300 de ml în total, poate ceva mai mult oțet decât apă, am amestecat cu sare și piper negru, am pus și cca 3-4 linguri de ulei, câteva frunzulițe de dafin, cimbru și o linguriță de condimente pentru carne de porc. Am crestat ușor cotletul, superficial, în câte felii aveam să-l tai, apoi l-am pus într-o tavă de cozonac scurtă, exact cât să încapă acea bucată de cotlet. Baițul l-a acoperit bine și am lăsat la frigider până în ziua în care l-am pregătit. Cam la fiecare 12 ore am întors bucata de carne pe partea cealaltă, deși, având în vedere că marinata era destulă, puteam să renunț la acest pas. Așadar, cotletul a stat la baiț timp de 48 de ore.

Înainte cu 3 ore de a-l servi la masă, am aruncat marinata cam pe jumătate, am adăugat o jumătate de pachet de unt și am mai pus un pahar de apă, apoi am dat totul la cuptor, la foc iute până când a început să fiarbă sosul din tavă, apoi la foc mic. Am văzut pe net diverse păreri, că trebuie să se gătească această carne în jumătate de oră, sau chiar mai puțin, în orice caz, vreau să spun că timpii de preparare la cuptor diferă după gust, ori poate după tipul de cuptor, nu știu, eu am aragaz clasic, nu electric. De exemplu, eu nu pregătesc, de regulă, mâncarea la foc iute, așa am învățat de la părinții mei, că orice mâncare trebuie bine fiartă/gătită ca să aibă gust și textură bune. Așa că am lăsat focul mai moale și din când în când am mai pus sos peste cotlet cu lingura. Când sosul a scăzut foarte mult până au rămas doar câteva linguri din el, și cotletul era rumenit binișor pe deasupra, am închis aragazul. Cu siguranță a trecut o oră și un sfert sau și douăzeci de minute.

Firește, cotletul meu n-a fost foarte roz la mijloc ca și cum ar fi crud. Mie friptura aceea crudă la interior, din care iese zeamă cu nuanță de sânge, nu-mi place, nu că ar avea știu eu ce germeni sau viruși, însă eu asociez mâncatul de carne crudă cu primitivismul, cu animalitatea. La mine mă refer, nu la alții care adoră să mănânce fripturi în sânge, ceilalți fac ce vor și ce le place, este alegerea lor. Eu, însă, nu pot pune în gură carne semi-crudă, chiar dacă e să rămân flămândă, așa cum, de altfel, mi s-a și întâmplat acum câțiva ani la o cumetrie, unde tot ceea ce era carne a fost pregătit medium-rare.

În schimb cotletul pregătit la foc mic, a fost foarte fin, fraged și bine făcut. Probabil datorită marinării dar și a untului adăugat peste el, în tavă. Carnea de porc mai puțin grasă, ca să se frăgezească și să fie fină, are nevoie de grăsime suplimentară iar untul mi se pare mai bun decât uleiul, în acest caz.

Cotletul pregătit astfel se poate servi cald sau rece, cu orice fel de garnitură doriți. Eu am ales pentru masa de Crăciun un sos de ciuperci făcut cu lapte și smântână. Pe blogul meu găsiți mai multe variante de sos cu ciuperci, pentru că este și ușor de făcut, și gustos, și e mai deosebit decât o garnitură banală de cartofi prăjiți.

De data asta am făcut sosul de ciuperci așa: un borcan de ciuperci de 400 g, tăiate gata, cu o lingură plină cu unt. Am lăsat câteva minute să se înăbușească apoi am adăugat lapte, 250 ml, sare, piper alb și 2 linguri pline de smântână de la piață. Am amestecat bine totul și am lăsat să fiarbă fără capac la foc mediu spre mic timp de 15-20 de minute. La urmă am adăugat puțin oregano, o foaie de dafin și un strop de cimbru, apoi am închis aragazul și am pus capacul pe oală, să se amestece aromele. Dacă doriți sosul mai cremos, puneți doar smântână în loc de lapte, dar eu prefer acest sos ceva mai fluid și nu foarte gras.

Am servit la masă atât sosul cât și cotletul calde, cu castraveciori murați, deși acest fel de mâncare nu necesită neapărat salată sau murături.

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!