Prăjitură Toblerone de casă fără coacere (de post)

Trebuia să dau unei vecine înapoi o farfurie, și, cum superstiția spune să n-o dai goală, aveam de dat ceva de post, pentru că ea este foarte tradiționalistă din punctul de vedere al sărbătorilor religioase și al postului. Eu nu postesc, deci m-am apucat de prăjiturit ceva, dar voiam să fie ușor de făcut, fără coacere. Știam că am de ceva vreme salvată într-un fișier o rețetă de prăjitură Toblerone de post, fără coacere, care după mine nu are nicio legătură cu ciocolata în cauză, dar am respectat denumirea; totuși eu aș zice că această prăjitură seamănă mai mult cu o mascotă de cofetărie de pe vremuri decât cu ciocolata Toblerone, dar în fine. Pe site-ul de inspirație în acest moment ingredientele nu mai există, și asta m-a făcut să am unele îndoieli cu privire la reușita prăjiturii, așa că am respectat indicațiile - așa fac dacă este vorba despre o rețetă nouă - dar mi-am luat suplimentar o marjă de siguranță. O să vedeți la final despre ce este vorba.

Deci rețeta prăjiturii Toblerone de casă este așa:
Pasul 1. Am pus un vas într-un alt vas cu apă, pe foc, adică am construit un baine marie. Apoi am lăsat la topit 150 g zahăr, 2 linguri de miere, 150 g margarină (eu am avut Rama) și 200g de ciocolată. Am folosit o ciocolată Lindt cu 90% cacao și un rest de ciocolată menaj. Din când în când am amestecat bine, și după ce totul era bine omogenizat și nu se mai simțea zahărul prin compoziție, am dat vasul deoparte de pe apa fierbinte (fără să închid focul, urmează glazura, pregătită tot la bain-marie) și am adăugat 100 ml de Cola și o fiolă de esență de rom. Am lăsat la răcorit compoziția rezultată.

 

Pasul 2. Într-un ibric am sfărâmat încă 2 ciocolate (200 g în total) Lindt cu 90% cacao și am pus 4 linguri de ulei ca să fac o glazură. Aici vreau să spun că ciocolata aceasta s-a dovedit prea vârtoasă și am fost nevoită să adaug 3 linguri din cealaltă compoziție ca să o fluidizez. Cu siguranță voi mai face rețeta de Toblerone de casă, de post sau nu, dar voi folosi, cel puțin la glazură, o ciocolată ceva mai moale, cu 75% cacao. Când glazura s-a omogenizat am închis focul de la aragaz dar am lăsat ibricul în apa fierbinte, ca să nu se întărească glazura de ciocolată.

Pasul 3. Am tapetat cu jumătate din glazură 12 forme de mini-tarte și încă 2 din silicon (nu a fost o idee bună pentru că siliconul fiind moale nu-și păstrează forma rotundă) atât pe fundul lor cât și pe lateral. Totuși compoziția de umplere, care la final are peste 1 kg, se pretează mai bine pentru o formă de cozonac, iar cantitatea de glazură e calculată pentru o astfel de formă mare, nu pentru mai multe forme de tartă mici. Dacă vreți să faceți numai mini-prăjituri, mai aveți nevoie de încă pe atâta glazură. O formă mică de cozonac am tapetat-o mai întâi cu folie de aluminiu, apoi am pus puțină glazură și pe fundul ei, pentru că era evident că-mi va rămâne compoziție de umplere și nu mai aveam forme de mini-tarte.
Acum formele, glazurate, le-am dat la congelator (merg și la frigider dacă țineți foarte rece în interior).

  Pasul 4. Am sfărâmat 200 g de biscuiți Petit Beurre și am dat prin mașină 100 g de nuci. Vreo 3 biscuiți doar i-am rupt în câteva bucăți, iar câțiva miezi de nucă i-am tăiat grosier cu cuțitul. Am amestecat totul cu compoziția de umplere răcorită. Mie mi s-a părut că această compoziție finală este cumva molcuță, și mi-a fost teamă că nu se va întări prea bine, chiar la frigider, așa că am adăugat o mână zdravănă de stafide, care să mai absoarbă din fluiditatea ei.

Pasul 5. Am scos formele de la congelator, le-am umplut, inclusiv tăvița de cozonac, apoi am căpăcit totul cu glazura rămasă. Am dat din nou la congelator pentru 2 ore.

Când am scos mini-prăjiturile din forme, scăldam fiecare formă în apă fierbinte cam 5-20 secunde, fără ca apa să ajungă la ciocolată, doar să încălzească metalul dinspre exterior, apoi prăjiturile se desprindeau foarte ușor, cu vârful unui cuțit, de pe ele. Formele de silicon s-au desprins extrem de ușor, deși prăjiturile din ele au rămas ovale :) Cea din tava de cozonac doar am dezvelit-o cu grijă din folia de aluminiu.

Ce-aș schimba data viitoare: aș folosi biscuiți simpli, care sunt mai uscați și nu au grăsime deloc, aș adăuga ceva vișine sau căpșuni din dulceață, aș folosi alt fel de ciocolată, cum am mai spus și aș pune totul într-o singură formă, mare. E un desert delicios și foarte hrănitor. Mie mi se pare bun pentru zilele când am multă treabă și nu am timp să-mi fac ceva de mâncare. Iau două felii de prăjitură Toblerone și îmi reîncarc bateriile :)

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!