Focaccia

Fără îndoială focaccia este o pâine de origine italiană. Iar originea aceasta se pare că datează din timpuri străvechi. Wikipedia afirmă, cu sursă credibilă la bază, că focaccia exista în Roma antică și, cu toate că mulți oameni o consideră un fel de precursoare a celebrei pizza, rețeta de bază și-ar avea originea la etrusci sau la grecii antici. Există chiar dovezi care sugerează că oamenii din Pompei - al căror oraș a fost distrus de o erupție violentă a vulcanului Vezuviu în 79 d.Hr. - aveau o adevărată industrie de coacere și vânzare de focaccia.

Dar lăsând la o parte originile, focaccia este practic o pâine mai plată făcută cu drojdie. De aceea este cunoscută și sub denumirea de pâine italiană. Aluatul de focaccia este aromat cu ulei de măsline și uneori poate fi acoperit cu ierburi, legume și alte toppinguri.

La fel ca aluatul de pizza, aluatul de focaccia se face cu făină, ulei, apă, drojdie și sare. Cu toate acestea, focaccia se face cu mai multă drojdie decât aluatul de pizza, de exemplu. Acest lucru îi permite să crească mai mult și creează un rezultat mai pufos și mai asemănător pâinii. Focaccia păstrează mai multă umiditate în structura sa, acest lucru datorându-se înțepăturilor făcute în aluat înainte de a fi băgată la cuptor.

Spre deosebire de pizza, focaccia se servește ca garnitură, iar la noi se consumă în loc de pâine. Ca atare, în mare parte, toppingurile lor sunt minime. Garniturile de focaccia includ de obicei un amestec de ulei, sare de mare și ierburi. Deși, uneori se mai folosește și ceapă, măsline, roșii, usturoi sau brânză.

Eu am mâncat focaccia de la câteva unități de catering din orașul meu și am constatat cu acele ocazii că fiecare bucătar are o idee diferită despre ce este și cum trebuie să arate focaccia. Singurul element comun la toate variantele era că ajungeau la mine la ușă calde, numai bune de mâncat. Însă uneori focaccia este ca un fel de turtă nu foarte crocantă, alteori ca o pâine plată și subțire sau ca o pâine aromată și grosuță.

 

  

Eu am ales s-o pregătesc în ultima variantă, adică să iasă ceva mai groasă, de cca 3 degete, pentru că mie așa mi se pare mai gustoasă și mai pufoasă.

Ingredientele sunt așa:
- 800 g făină
- un cub și jumătate de drojdie
- o lingură rasă de sare
- 2 linguri de ulei de măsline
- cca 650-700 ml apă (prefer să fac aluatul mai moale, mai ales dacă îl frământ manual)

Pentru topping - încă 2-3 linguri de ulei și rozmarin sau oregano.

Ingredientele pentru aluat le frământ într-un vas de inox, manual sau la robot, fără să fac maia din drojdie, doar o bucățălesc cu degetele și o adaug peste făină. Apa nu o torn pe toată deodată, ci pun 500 ml la început apoi mai torn până când aluatul capătă consistența dorită. La o făină foarte bine uscată intră mai multă apă, de exemplu. Aluatul îl frământ bine cca 20 de minute, sau 10-15 minute la robot, dar nu la viteză foarte mare ci la viteza 2 sau 3 (din 8 trepte). După aceea las aluatul la crescut până își dublează volumul, după care îl pun într-o tavă dreptunghiulară de aragaz (cu sau fără hârtie de copt, dar unsă cu puțin ulei). Mai las aluatul 15 minute în tavă, apoi conform rețetei de focaccia genoveză, fac niște mici afundături cu degetele, peste tot. După care ung din belșug cu cele 2-3 linguri de ulei și pe deasupra presar rozmarin sau oregano, însă prefer rozmarinul.

La cuptor focaccia nu are mult de stat, pentru că fiind mai subțire decât o pâine clasică se coace mai repede. Trebuie să stea la foc potrivit (180 grade C) cam 30-40 de minute, până când este ușor rumenă sau cum vă place vouă s-o mâncați, mai blondă sau mai brună. După ce scot tava din cuptor acopăr imediat cu două trei șervete de bucătărie curate totul ca să nu se usuce coaja prea repede. Când se răcorește bine, atunci o scot din tavă, cu tot cu hârtia de copt, sau fără ea, dacă nu am pus, având grijă să dezlipesc ușor, fără să rup focaccia. Și într-adevăr, aromată cum este, nu reziști să aștepți ora mesei ci guști o bucățică așa, caldă, savurând-o ca pe o trufanda de preț :)

 

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!