Meniuri romanesti

La mulți ani române, oriunde te-ai afla!
Iar dacă te abați din drumul tău pe la mine prin casă, te-oi ospeți așa cum auzit-am că numai noi, românii, știm s-o facem: cu bucate alese, cu drag și cu voie bună!

Pentru inceput am sa pun pe masă o salată țărănească, o ciorbă rădăuțeană, sau o farfurie cu brânză de vaci proaspătă, smântână grasă de la țară și mămăliguță caldă, ș-apoi tu să alegi ce ți-o place mai mult.

Iar dacă mi-i aminti că uite colea, în cămară, stă atârnat un hârzob de păstrăv, d'apoi doară n-o să mă refuzi cu așa bunătate de pește afumat și aromat cu cetină de brad.

Iar până te-i hotărî, uite în tindă, la răcoare, stă butoiașul cu cornată. Toarnă-ți în pahar cât îți poftește inima, ca să meargă mai bine pe gât mâncarea ce ți-oi aduce dinainte.

La al doilea fel, am făcut, ia, niște roșii umplute cu carne de porc și de vită, și cu o țîr' de smântână pe deasupra, ori o varză cu carne și cu afumătură de să-ți lingi degetele mâncând, și o farfurie de fasole cu afumătură de porc, așa, ca la mama acasă. Pe lângă toate astea, o fi și vreo cană cu vin dulce-acrișor, din via bunicului ș-o bucată de pâine acu' scoasă de la cuptor.

Iar la urmă de tot, după ce n-o mai fi rămas nicio firimitură pe ștergar, oi aduce niște cozonac din acela făcut cu multă nucă și cu fructe de tăt felul prin el, ș-o bucată caldă de plăcintă dobrogeană, un castron plin de gogoși pufoase și fierbinți, care umplu odaia cu mirosul lor vanilat, și pe care, dacă stau eu bine să cuget, ar trebui să le guști primele la desert, că uite ce repede dispar în mâinile altora, oi aduce pe masă ș-un tort de mere, răcoros și ușor, făcut cu mere de-ale noastre, din livadă.

Și ca să nu uiți ce zi îi, o să aduc pe masă ș-o felie, două, dintr-un pandișpan colorat în roș, galben ș-albastru, așa în onoarea zilei de azi.

Poftă să ai, oaspete drag și să-mi mai treci pragul ori de câte ori ți-o fi foame de ceva făcut de mâinile mele!

Și la urmă de tot, m-oi ierta că azi, în zi de post, ți-am pus dinainte așa bucate, care numa' de post nu-s. Da' m-am gândit că odată-n an e sărbătoare așa frumoasă, ș-apoi ar fi păcat să nu ne-nfruptăm din toate câte tot Dumnezău ni le dă.